duminică, 7 iunie 2009

De pe vremea patefonului.


Fiecare zi este una obisnuita in care se poate intampla ceva neobisnuit.

Cu o seara inainte a plouat; ploaia fiind, dealtfel, un lucru normal la Londra. Dar iarba nu mai este uda, este numai buna pentru un picnic. Nu este nici macar 10 dimineata si deja pe iarba din Hyde Park nu mai ai loc sa arunci un ac.

Langa o statuie mare, neagra, ilustrand un cal si un calaret, este intinsa o patura de alba. Pe ea, doua domnisoare, Anne (11) si Grace (17) se bucura de un joc de carti si de o sueta, asa , ca-ntre fete.

" Ce ma fac acum... Grace nu ma lua tare, sunt incepatoare."

" Eu doar te pregatesc pentru ce e mai rau. Eu nu o sa rad de tine daca pierzi."
Anne isi aranjeaza palaria si incearca sa gaseasca o iesire din capcana adversarei sale.
De sub palaria mare, trandafirie, cu o pana alba si stufoasa agatata in stanga, ochii mari si negrii ai lui Grace privestc cu compatimire catre micuta Anne.

" Ei, haide... Lasa cartile jos si ia o briosa." spune Grace zambind.
Anne se intinde pe spate, pe patura, si priveste spre cerul brazdat de nori pentru cateva minute...
Povestea aceasta s-ar intinde pe cel putin 10 pagini asa ca las firul destramat aici.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu