Claire se trezeste din visul in care a fost pierduta pentru un timp, departe de realitate, undeva in lumea ei. Ridica putin capul si observa peisajul atat de relaxant: Geamurile larg deschise, imbratisate de perdelele care se miscau usor in bataia vantului, iar in planul mai indepartat, cerul albastru inchis acoperit de o patura de stele si deasupra parca luna statea ca si cum cerul era astfel ornat numai pentru ea.
Simte pe pielea-i fina adierea rece a vantului noptii, ceea ce o trezeste de tot din visul ei absolut ireal.
Se indreapta spre geam, initial vrand sa-l inchda. Dar imediat ce ridica privirea spre cer, este cuprinsa de peisajul magnific.
Claire statea in camera de la mansarda a caminului de orfani, “Monsieur Morris”, unde locuia de cand parintii ei au murit, acum aproximativ 3 ani, intr-un groaznic accident. Caminul era intr o cladire inalta, in centrul Parisului, iar din camera ei puteai sa vezi intregul oras. Pentru Claire acesta era deja un lucru obisnuit. La inceput era fascinata , in fiecare seara statea pana tarziu pe fereastra si privea, adanc cuprinsa de magia Parisului.
Disney Anastasia-Once Upon A December
Asculta mai multe audio Muzica
Dar in seara asta totul pare mai fascinant si mai misterios ca niciodata. Se vede intreg orasul, presarat pe alocuri cu bilute galbene stralucitoare, cu cladiri mari si frumos decorate, parcuri pline de copaci care se puteau distinge la lumina felinarelor care patrunde printre frunzele ce se leagana in bataia vantului, linistita Sena, si Turnul Eiffel, care de aici pare stapanul acestui taram magnific. Acesta este tot timpul luminat cel mai frumos si mai puternic, doar este bijuteria cea mai de pret a Parisului.
Simtind vantul care ii mangaie usor parul roscat, racoarea noptii si misterul Parisului, este prinsa parca intr o poveste, in care ea era personajul principal.
Inchide ochii, simtind in continuare senzatia atat de relaxanta produsa de adieri si simtindu se atat de bine, privind un oras atat de frumos . Ramane asa pentru cateva minute, cu gandul la peisajul din jurul ei.
In cateva secunde deschide ochii usor si se trezeste luata de aripile vantului, zburand deasupra Parisului, intr-o noapte rece de noiembrie. Deschide larg ochii prinvind in jur si dedesubtul ei. Nu-I vine sa creada. Se simtea de parca statea pe o pluta pe mare, si valurile o duceau usor in larg, si mai in larg, numai ca sub ea nu se afla apa marii, ci un oras pe care ea il iubea dar nu il cunostea intru totul.
Uitandu-se in jos vede Sena cea albastra si pe de-o parte si de alta acele cladiri cu totul si cu totul deosebite. Putin mai departe Turnul Eiffel si Luvrul , in continuarea caruia se afla Champs Elysee-ul. Nu stia la ce sa se uite mai intai. Era atat de frumos si era cuprinsa de misterul total al Parisului intr-o noapte instelata de noiembrie. Plutind pe deasupra unui parc mare, cu aleile invelite in frunze rosii, galbene si aramii, vedea parca copacii cum dansau gratios pe ritmul vantunui, cu rochiile lor elegante in calde de toamna , acompaniate de valsul frunzelor care se roteau pe aleile largi.
Trecand mai departe, catre cartierul Montmartre Cladirile ii pareau niste uriasi cu chipuri blande care o invitau sa descopere acest oras atat de mare si coplex incat nu-ti ajung nici doua vieti ca sa-l cunosti in amanunt.
Se aude brusc alarma aceea asurzitoare a ceasului rusesc, pe la ora 8 dimineata. Claire deschide ochii, se ridica si se uita in jur. Vazandu-se intinsa pe podea, langa geamul deschis cu perna albastra in brate incepe sa si aminteasca parti din minunatul ei vis. Parti, si apoi din ce in ce mai mult, mai detaliat. Acum perdelele nu se mai leganau, si stelele cazusera de pe cer , lasandu-i loc Soarelui cald si Stralucitor. Parisul parea la fel de normal ca si pana acum, sub perdeaua luminii zilei. Claire si-ar fii dorit sa fie inca intuneric. De atunci ea asteapta cu nerabdare caderea fiecarei seri ca sa poata afla din pana la capat povestea…
